date geografice

Relieful în imagini

Prezența afluenților de pe dreapta Prahovei, Valea Cerbului, Valea Alba și Valea Jepilor, a oferit vetrei stațiunii posibilitatea de a se extinde, de-a lungul acestor văi, până sub abruptul Bucegilor.
Spre sud, pe dreapta Prahovei, orașul se extinde cu localitatea Poiana Țapului, iar pe stânga văii, pe plaiul piciorului muntelui Zamora, cu cartierul având același nume. Poziția matematică a stațiunii Bușteni este dată de următoarele coordonate:

  • Latitudine nordică - 45025

  • Latitudine estică - 25033

Altitudinea minimă ( la stația CFR ) este de 882 m și maximă ( la ultima casă de pe strada Matei Basarab ) de 980 m.

Distanța până la București, pe DN1 ( E 15 ) și pe calea ferată = 129 Km; până la Brașov pe DN1 ( E 15 ) și pe calea ferată Bușteni - Brașov = 37 Km. Limita nordică a localității este plasată în preajma kilometrului 133 - unde se găsește tunelul tăiat în pintenul Muchiei Lungi, iar cea sudică în apropierea orașului Sinaia, la kilometrul 126, în punctul numit Vadul Cerbului sau Gura Pădurii. Din punct de vedere turistic, orașul Bușteni are o poziție dintre cele mai încântătoare, fiind așezat chiar la poalele munților Bucegi, cu vârfuri dintre cele mai impresionante. Bușteni, este considerat de către mulți un " Sestogradcity ", unde își dau întâlnire marea masă a celor îndrăgostiți de văile și brânele de farmec ale munților. Începând dinspre miazănoapte, privirea cuprinde mai întâi creasta Bucșoiului ce duce la Vârful Omu, apoi urmează spre sud Morarul, cu acele ciudate stânci cunoscute sub numele de " Colții Morarului ", Piciorul Morarului se termină prin Muchia Lungă tocmai la DN1 ( tunel ).

Urmează semeață Coștila și apoi Caraimanul, îndesat și impunător ce domină Bușteniul, clădit în cea mai mare parte la poalele lui. Spre sud lanțul Bucegilor se continuă mai întâi cu Jepii Mici cu Claia Mare, urmează Jepii Mari, apoi Piatra Arsă și se termină cu Furnica și Cota 1400. La est localitatea este străjuită de muntele Zamora ( 1826 ) caracterizat printr-o pantă lină. Înaintea tuturor masivelor muntoase din România, Bucegii oferă turiștilor și alpiniștilor cele mai multe și mai variate trasee de stâncă, de la cele mai ușoare până la cele de extremă dificultate. Din vârful cel mai înalt - Omu - 2507 m - aflat în nordul masivului, se desprind radiar culmile ce alcătuiesc Bucegii: culmea principală, culmile nordice și culmea Strunga.

CULMEA PRINCIPALĂ

Având direcția N-S, formează un " platou " întins cuprins între Valea Prahovei și Valea Ialomiței. Interesant pentru alpiniști este versantul prahovean cuprinzând marele abrupt estic al Bucegilor, de 1700 m înălțime. Abruptul estic al culmii principale, dominat de munții Coștila, Caraiman și Jepii Mici, se continuă către nord cu abruptul culmilor nordice Morarul și Bucșoiul. Accesul spre abruptul Bucșoiului se face mai ușor din Râșnov pe Valea Glăjăriei, respectiv pe Valea lăiești.

COȘTILA ( 2490 m)

Primul în Bucegi și pe țară, Coștila își merită pe deplin locul pe care-l ocupă în clasificarea alpiniștilor. Jumătate din numărul de trasee alpine ale Bucegilor este concentrată în abruptul Coștila, iar poarta principală de intrare a acestui abrupt se află la Refugiul Coștila. Țancul Ascuțit de lângă Refugiu oferă cățărătorilor posibilitatea de a lua primul contact cu conglomeratul Bucegilor. Vis-a-vis de refugiu, dincolo de Valea Coștilei se ridică Țancul Mic. Urcând prin stânga Țancului Mic pe Vâlcelul Pietros ( Uriașul) se ajunge la baza primului dintre cei patru pereți ai Coștilei: Peretele Vulturilor (Policandrului).Mai la stânga invizibil de la Refugiu și separat de Peretele Vulturilor printr-un contrafront masiv pe care cresc molizi, zade și jnepeni, se află Peretele Văii Albe. Deasupra Refugiului se înalță Creasta Coștila - Gălbinelele, din care coboară spre sud Peretele Coștilei iar spre nord Peretele lbinelelor, Colțul Gălbinelelor, Colțul Mălinului și Peretele Brânei.

JEPII MICI (2148m) și JEPII MARI (2131m)

Abruptul Jepilor Mici, ca și abruptul Coștilei, este orientat spre Valea Prahovei și face parte din culmea Principală a Bucegilor desfășurandu-se de-a lungul Văii Prahovei între Valea Jepilor și Valea Urlătorii Mari, dincolo de care se ridică muntele Caraiman la nord și Jepii Mari la sud. Peretele cu Florile se înalță deasupra Brânei Mari a Jepilor ( Brâna lui ducu ). In aval de Brâna lui Răducu, Coama Jepilor Mici se ramifică formând două muchii: Claia Mare și Clăița, între care se adâncește Valea Seacă a Jepilor.Ultimul element al abruptului Jepilor îl formează Creasta Urlătorilor, între văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare, cu peretele Urlătorii Mari orientat către sud.

CARAIMANUL (2384m)

Impresionantul colos de piatră pe a cărei creastă se înalță, perfect armonizat cu natura, Monumentul Eroilor, este probabil cel mai cunoscut munte din țară. Limitele sale sunt: spre nord Valea Albă, care-l desparte de Coștila, spre est Valea Prahovei, spre sud Valea Jepilor, dincolo de care se ridică Jepii Mici, spre vest, platoul somital al Caraimanului coboară ușor către obârșia Văii Jepilor, dincolo de care se ridică Muntele Babele. Versantul nordic - Peretele Albișoarelor - se înalță din Valea Albă până la Creasta Picăturii. Versantul estic, înalt de 1500 m, de formă trapezoidală, cu baza mare - Valea Prahovei și baza mică - șaua Mare a Caraimanului pe care se înalță Crucea Eroilor, este mărginit de Creasta Picăturii spre nord și Muchia Mare a Portiței spre sud.Versantul sudic se ridică din Valea Jepilor către Muchia mare a Portiței, înaintea căreia se înalță ca o culisă Creasta Brânelor; străbătut de numeroase șiștoace și de Valea Spumoasă, versantul sudic se ridică în trepte marcate de brâne inierbate din Brâna Portiței până în Brâna Mare a Caraimanului.

MORARUL (2357m)

Muntele Moraru reprezintă una din culmile nordice ale Bucegilor, ce se desface direct din punctul de maximă altitudine al masivului, respectiv Vârful Omu (2507 m) către est, între hăurile adânci străbătute odinioară de ghețari ale văilor Cerbului și Morarului. Culmea coboară în trepte largi: la extremitatea estică se află Acele Morarului: Acul de Sus, Degetul Prelungit, Degetul Roșu și Acul Mare. Fața sudică a culmii ( versantul Văii Cerbului ) este caracterizată prin brâne largi. Prin contrast cu acest senin, fața nordică este aspră, rece și stâncoasă, de o mare mareție neîntrecută în zona Acelor Morarului, de unde coboară văile Adânca, Râpa Zăpezii, Vâlcelul Țancurilor, Valea Poienii. Între firele acestor văi se înalță mai multe turnuri: Colțul Moșului, Țancul Retezat, Colțul Ghințurii, Țancul Poienii, Colțul Văii Adânci. Fața estică, frontală, a Morarului, brăzdată de văile Bujorilor și Comorilor, este încununată de stâncile Mănușii Morarului.

BUCȘOIUL (2492 m)

Culmile nordice ale Bucegilor se desprind din punctul culminant, vârful Omu: către est - Morarul, către nord - Bucșoiul și către vest Scara. Din Culmea Scara se desprind alte două culmi către nord, Padina Crucii și Culmea Țigănești. Între aceste culmi se adâncesc văile modelate de ghețarii din perioadele trecutelor glaciațiuni: Valea Morarului, Mălăiești, Valea Țigănești. Acest peisaj este dominat de muntele Bucșoiul, alcătuit din Bucșoiul Mic. Culmea Bucșoiului Mic face parte din cumpăna apelor care separă Muntenia de Transilvania. La nord de această culme, fața estică a Bucșoiului Mare se desfășoară de-a lungul Văii Glăjăriei. Ea este brăzdată de Valea Bucșoiului, Valea Rea și afluenții lor.  Dincolo de Valea Mălăiești, în Culmea Padina Crucii și Valea Țigănești, există încă două trasee alpine.

CULMEA STRUNGA

În sfârșit, culmea Strunga prezintă zone de abrupt atât către vest - Gatanul, Grohotișul, Strungile Mari - cât și spre est - Bătrâna, Tătarul. Versantul Brănean al Culmii Strunga formează abruptul vestic al Bucegilor, cuprinzând pereții munților Gutanul și Grohotișul.Spre deosebire de abruptul estic și nordic, aici predomină calcarele jurasice. Aceste calcare apar și la poalele muntelui Bătrâna, pe versantul Ialomițean al Culmii Strunga unde se află zona de alpinism din Valea Horoabei.

         
           

 

website accessibility